Bine ne-am reunit, dragii mei dragi!

Zilele astea am incercat sa stau cat mai cuminte ca sa pot surprinde cat mai multe fatete ale evenimentului din clubul Colectiv si continuarea sa. Asta nu m-a scutit de plans, uneori de tristete, de revolta, alteori de recunostiinta sau recunoastere.
Mi s-a umplut inima cand oameni de toate varstele dar mai ales tineri, au realizat ca transformarile nu se produc cu ei stand in casa, la o bere, comentand, criticand si injurand ci prin manifestare. Manifestarea lor, a Oamenilor.

M-am uitat la ei si printre tinerii aceia in sfarsit I-am vazut! I-am descoperit pe aceia pe care i-am asteptat, pe aceia pe care in ultima vreme îi cautam din priviri pe strazi, in magazine, in autobuze, la emisiuni TV si nu-i gaseam. Ajunsesem sa  cred ca nu au sosit inca desi, pionier fiind si urmandu-mi Calea  de ani buni de zile, le-am netezit-o implicit si pe a lor…

Minunile acelea cu ochii limpezi si luminosi, neatinsi de nimic. Pe aceia a caror puritate o simti cum transpira prin toti porii fara sa faca nimic pentru asta. Care vorbesc cu patima si pasiune si energia lor este autentica, reala si nu exprima nimic altceva. Care zambesc stiind ca lucrurile sunt perfecte asa cum sunt. Pe aceia care stiu Cine Sunt si ce Vor si se manifesta, cu sinceritate si demnitate, ca atare.

In ultimii ani se tot vorbeste de copii de toate culorile, mineralele si metalele. Nu cred ca trece o luna fara sa aud ca un copil, de regula copilul celui care imi vorbeste, este fie de aur, fie indigo, fie de cristal, fie de platina sau mai stiu eu ce altceva.
De multe ori zambesc si nu spun nimic pentru ca ar trebui sa-l dezamagesc profund pe interlocutor. Copilul de care imi vorbeste nu este nici macar Treaz si nici nu prea de gand sa se trezeasca in viata aceasta, daramite sa fie de… sau de…. sau de…

De cele mai multe ori pe copiii sau tinerii treji (si cand spun tineri nu ma refer numai la adolescenti ci si la tineri adulti) nu îi poti recunoaste asa usor. Iar daca doar au un potential de trezire – fara ca aceasta sa se fi petrecut inca –  atunci sunt si mai greu recognoscibili.

Faptul ca unul stie o limba straina la 2 ani sau ca are ochii violet, faptul ca iti spune ca isi vede bunica moarta (ceea ce de multe ori chiar e adevarat), faptul ca pune intrebari incomode, faptul ca iti spune ca vorbeste cu extraterestrii, faptul ca este foarte introvertit sau din contra, mult mai dezghetat si comunicativ decat erau parintii la varsta lui, nu-l face sa fie Treaz.

Asa ca nu va asteptati sa-i vedeti facand chestii care mai de care mai sarite de pe fix. N-o vor face pentru ca de multe ori se prind repede ca nu sunt intelesi sau, chiar mai rau, acceptati.
Stiu copii/tineri care s-au trezit sub ochii mei, in mana mea (la propriu, aveau nevoie doar de un clic) si care stau in expectativa, perfect constienti de cine sunt si ceea ce pot, asteptand momentul potrivit pentru a se manifesta. Nu sunt suparati, ba chiar zambesc amuzati daca le vorbesti despre timpul care trece…

Pe acestia, treji sau cu potential urias de trezire i-am vazut zilele acestea, nu numai pe strazi dar si in spitalul G. Alexandrescu, la TV in fotografii numerotate, pe retele de socializare.
Acuma, daca îi intrebi, poate n-or sti ei sa se descrie chiar asa. Poate n-or sti sa-ti spuna ca ei au venit sa aduca Noul si nici nu îi intereseaza asta. Si la urma urmei nici nu trebuie. Ei trebuie doar sa Fie si atat.

Dar,
Pe pancartele lor scrie „Schimbarea Suntem Noi” iar la TV destepții îi corecteaza: ”Adica… schimbarea se produce intai la nivel individual”…
Dar,
Pe pancartele lor scrie „Fii Transformarea” si alti destepti, scoliti pe la scoli inalte (sau nu) iar corecteaza….

Pai ce v-am spus eu mai devreme ca nu-i recunoasteti pentru ca nu aveti cum?? Ca sa recunosti cand cineva este treaz trebuie sa fii treaz la randul tau si muuuult mai mult decat atat…

Si daca totul s-ar rezuma la pancarte ar mai fi cum ar mai fi, dar ce faci cu cei care nu au pancarte? Simplu, ii Stii! Poate ca nici ei nu se stiu inca, dar vor afla, curand.
Iar daca nu-i stii, le simti energia (daca poti) si o lasi sa te atinga… bland, bland, ca o adiere de vant… Ei sunt Schimbarea asteptata, ei sunt transmutarea la nivel Colectiv!
Au iesit din cocon datorita unui foc (sau mai multe chiar daca punem la socoteala si incendiile din Constanta si Brasov din ultimile zile), dar ei insisi vor deveni Focul. Focul care curata, focul care transmuta, focul care purifica.

Îi Stii si ei stiu ca tu îi stii.
Îi Stiu si ei stiu ca eu îi stiu.
La nivel de suflet, de esenta, ne cunoastem chiar foarte bine. Am ales demult acelasi lucru doar ca unii am venit aici mai devreme… Iar acum ne regasim, ne reunim aici, ca Oameni.

Va multumesc ca nu m-ati lasat sa mai astept. Voiam sa fiu martora transformarii „macro” dupa ce ani multi de zile m-am dat cu capul de pereti (la figurat dar si la propriu aproape) permitand, integrand si devenind eu insami propria-mi transformare.

Vreau sa simt, sa ating, sa gust dulceata momentului cand trec de la micro la macro, de la Individual la Colectiv si asta se intampla acum, in aceste clipe, in aceste zile. Sigur, procesul este de durata, dar aceasta clipa este unica si irepetabila si se intampla Acum!

Poate voi fi alaturi de voi pe strada dar daca nu, pana ne vom cunoaste personal, voi face ce am facut si pana acum: imi voi crea Calea prin Nou, prin Noua Energie, cu fiecare respiratie constienta, calda, blanda si plina de compasiune si dragoste, netezind-o astfel si pe a voastra.

Ah, si daca ati observat cumva ca pe la emisiuni, prin parcuri sau prin autobuze cand se vorbeste despre evenimentele actuale voi sunteti numiti „Ei, Strada sau Piața”,  nu-i bai. Este dualitatea bat-o vina, o chestie pe cale de disparitie. Acum inca este „Ei vor altceva, ei cer…, ei doresc… ei sunt”  dar in curand vor ajunge la „Noi vrem, noi cerem, noi dorim, noi suntem”.

Pentru ca poate ca nu stiti, dar nu sunteti singuri!
Suntem mai multi decat ati crede si odata cu voi masa critica a fost atinsa. Asa ca faceti ce am facut si noi:
Inspirati-va cu incredere si primiti-va! Expirati si transmiteti, daruiti si extindeti, pentru ca asta fac pionierii, asta fac maestrii.

Pentru ca Noi suntem Inceputul si Sfarsitul!

Bine v-am (re)gasit dragii mei dragi si… Doamne cat ma bucur si va mai iubesc!

Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.