…Frumusetea Tranzitiei in Lumea De Dincolo…

O intrebare a preocupat neincetat omenirea, inca de la inceputul timpurilor…

Exista Viata dupa Moarte?

Brrr, ce idee sa scrii despre un subiect tabu care trezeste atata neliniste! De ce l-as citi?  Dar daca totusi alegi sa citesti urmatoarele randuri, atunci faci parte dintre cei care si-au auzit fie si numai pentru o clipa sufletul, soptind cu nespusa dragoste “Nu te speria! Nu exista Moarte ci numai Viata dupa Viata, iar Tu stii asta!”

Cuvantul “Moarte” are o anumita conotatie indiferent de limba in care este pronuntat. Dar inainte de orice are o foarte puternica energie a fricii inmagazinata in el. Si totusi, aceasta frica poate fi eliberata si transformata in iubire, acceptare, intelegere si compasiune…

O sa-ti spun o poveste. Fiind o experienta foarte personala, vei intelege daca aleg sa nu intru foarte mult in amanunte.

Acum cativa ani, o fiinta nespus de draga mie a ales sa paraseasca Pamantul si sa plece Dincolo si n-as putea spune ca si-a ales calea cea mai usoara pentru a face acest lucru. Pentru a incheia un ciclu si a trece la urmatorul nivel de constiinta si-a ales, la nivel de suflet, sa experimenteze suferinta fizica si emotionala generate de o boala necrutatoare.

Aceasta experienta a durat aproape doi ani. Partial, au fost doi ani de privatiuni, de suferinta fizica, de neintelegere, de lacrimi si neacceptare, de disperare si speranta, de incercari esuate de a gasi tratamentul “minune”, de asteptare a unui miracol. In final miracolul s-a produs, dar in cu totul alt mod decat era asteptat.

Dar sa incepem cu inceputul. Din momentul in care boala a fost diagnosticata, persona din fata mea s-a metamorfozat instantaneu. Imaginea pe care nu o voi putea uita niciodata au fost ochii. In ochii aceia in care pana atunci puteai citi numai bucuria de a trai, de a iubi, de a rade, din acei ochi a disparut lumina si au aparut… frica si indoiala. Dar nu o frica minora, banala si obisnuita ci groaza si panica.

Te-ai uitat vreodata in ochii cuiva caruia ii este frica de ceva? Daca nu ai facut-o pana acum, incearca odata sa observi asta. Vei vedea cum incet incet frica reuseste si ajunge sa stapaneasca omul in totalitate, pana acolo incat nu-i mai da voie sa simta absolut nimic altceva decat … Frica.

Fiind in permanenta langa ea, am incercat initial toate metodele cunoscute si necunoscute de a o ajuta. Medicina alopata si alternativa, bioenergie, faimoasa “gandire pozitiva”, religie, tehnici din medicina traditionala chineza, tehnici de vizualizare, afirmatii, nici o optiune nu a ramas neexploatata. Si totusi, boala isi continua netulburata evolutia.

Dupa primul an a venit si clipa in care totul parea ca se aproprie de sfarsit. Dar sfarsitul avea propria sa agenda, asa ca nu s-a intamplat. Au fost 48 de ore a caror descriere ar putea fi desprinsa dintr-un roman stiintifico-fantastic, asa ca acest interval de timp nu va fi relatat aici. Singurul lucru pe care o sa-l exprim acum este ca atunci cand plecam, luam cu noi “Dincolo” toate fricile care ne-au controlat viata, toate frustrarile neexprimate si nemanifestate. Din nefericire, nimic din toate acestea nu ramane departe de noi, nu ramane pe Pamant.

Urmarind evolutia evenimentelor in timp, dar bazandu-ma in special pe propria intuitie, am inteles faptul ca singurul lucru cu adevarat important, care ii va schimba in totalitate experienta “Dincolo”, este sa o ajut sa elibereze si sa transforme energia acestor frici. Si acesta a devenit unicul meu scop incepand din acel moment.

Au urmat ore, saptamani si luni de lucru pentru eliberarea traumelor anterioare, a fricilor, a sistemelor de credinte invechite si nascute tot din frica, pentru a ajunge la intelegere si acceptare. La acea vreme nu stiam inca despre respiratia constienta, despre rolul si efectele acesteia asupra intregii fiinte, altfel totul s-ar fi petrecut, poate, mai usor si mai repede. Astazi folosesc cu persoanele care tranzitioneaza acest minunat instrument al Noii Energii, cel al respiratiei naturale si constiente.

Cu multa iubire si rabdare, incet, incet, multe lucruri au fost scoase “de sub covor” si aduse la suprafata. Traume adanci si demult uitate provenind dintr-o copilarie foarte grea; emotii nemanifestate si neexprimate la timp precum tristete, nemultumire, manie, neputinta de a controla anumite lucruri, indoiala, neincredere de Sine, lipsa de iubire si pretuire de Sine, multe au fost constientizate si acceptate.

Nimeni nu spune ca a fost usor. Nu este usor sa eliberezi acele sisteme de credinta care ti-au controlat si construit intreaga viata; nu este usor sa eliberezi amintirea si energia traumelor care ti-au marcat copilaria, adolescenta, viata de adult si nu numai; nu este usor sa faci pace cu tine insuti, sa accepti evenimentele din viata ta ca fiind doar niste experiente pe care le-ai trait, fara a te mai simti rusinat sau vinovat pentru alegerile tale; nu este usor sa depasesti frici care au mereu prezente in viata ta; dar mai mult decat orice, nu este usor sa eliberezi si sa depasesti aceasta frica adanca, de cele mai multe ori inconstienta, fata de Marele Necunoscut, de intuneric, de disparitie, de moarte…

Uneori este dificil, alteori poate fi dureros. Strat dupa strat, zi dupa zi, persoana din fata mea se regasea pe sine, regasea adevarul din interiorul ei fara a mai incerca sa-l gaseasca in exterior. In loc sa caute in afara, isi reamintea ca ea insasi este acel D-zeu pe care il implora sa o ajute. Neincrederea se transforma in incredere de sine… In final, singurul sentiment pe care il simti este acela de implinire desavarsita.

Aceasta munca intensa de eliberare si transformare, de reamintire si redescoperire de sine si-a aratat efectele un an mai tarziu, in momentul real al plecarii de pe Pamant. Daca in urma cu un an incercarea de plecare se dovedise a fi foarte dificila, plina de regrete si frica, de aceasta data totul s-a petrecut aproape instantaneu. Nivelul inalt de constiinta atins i-a permis o tranzitie usoara si rapida si o calatorie lipsita de dificultati si provocari. Momentul intalnirii cu familia ei angelica, momentul atingerii Sursei s-a produs practic la numai cateva clipe dupa parasirea trupului fizic.

Nu se pot descrie in cuvinte sentimentele si emotiile pe care tu, in calitate de ghid, le simti in acele momente. O iubire nespusa iti inunda inima, lacrimile iti umplu ochii si fericirea te copleseste.

Nu voi intra in detalii legate de ceea ce a insemnat aceasta experienta pentru mine personal. Despre trairile mele, despre schimbarea unor sisteme de credinta personale, despre “a te lupta cu…” versus “a accepta cu iubire si compasiune“, despre intelepciune, cunoastere si reamintire-redescoperire-recreare de sine o sa iti povestesc, poate, cu alta ocazie.

Aici am vrut doar sa scot in evidenta modul in care sistemele de credinta si mai ales fricile cu care plecam “Dincolo” determina modul in care ne efectuam Calatoria dupa parasirea trupului fizic, cat de lunga este aceasta si pana unde suntem capabili si pregatiti sa ajungem, dar mai ales cum creeaza experientele pe care le traim Acolo.

Experienta mea desi dificila si dureroasa deseori, a fost atat de minunata la final incat dupa plecarea acestei fiinte extraordinare am simtit un imbold foarte puternic de a impartasi si celorlalti ceea ce eu insumi am invatat din aceasta experienta. Era o dorinta atat de puternica incat uneori simteam cum parca cineva ma impinge fizic de la spate (si poate chiar o facea…)

Dar cum poti face asta fara sa sperii pe nimeni? Cum sa vorbesti despre un subiect tabu – Moartea – fara sa atragi frica, criticile, dezaprobarea sau zambetele malitioase ale celorlalti?

Am simtit ca este mai bine sa nu fortez lucrurile asa ca mi-am permis sa astept momentul si oportunitatea potrivita pentru a o face. Lasand lucrurile sa decurga in mod natural, in tot acest timp mi-am folosit experienta acumulata devenind ghid in aceasta calatorie celor care au ales sa-si ofere acest dar lor sau celor dragi lor.

Ani la rand am facut acest lucru fiind indrumata de intuitia mea naturala (desi acum prefer sa o denumesc dei un gnost- cunoastere creativa). Din 2005 insa, mi-am oferit serviciile in calitate de facilitator Dreamwalker Death, certificare pe care am obtinut-o participand la “Dreamwalker Death Transition Schoolsustinuta de Adamus St. Germain si oferita de Crimson Circle.

Si totusi, imi doream mai mult… Imi doream sa gasesc calea cea mai scurta, rapida si eficienta pentru a-mi impartasi in mod eficient experienta acelora care simt ca acest proces de tranzitie inseamna mult mai mult decat pare la o prima vedere. Si pentru ca Noua Energie se manifesta atunci cand faci alegeri autentice, potentialul prin care pasiunea  mea se poate exprima pe plan fizic, a aparut! Calitatea de  Profesor Certificat  de  DWD (2008) si apoi de  Mentor  in cadrul programului Mentor Teacher Training al CC (2010)  imi ofera pretioasa oportunitate de a pregati atat facilitatorii cat si viitori profesori de DWD, imi ofera posibilitatea de a transmite mai departe Darul…

Darul de a contribui la ridicarea valului de falsitate si a prejudecatilor care intuneca acest proces de tranzitie. Darul de a contribui la demitizarea acestui fenomen si la repunerea lui pe pozitia pe care o merita, aceea de proces natural, normal, care poate avea loc fara frica si prejudecati, fara durere si regrete. Darul de a-i inspira pe ceilalti pentru a trece mai usor si mai repede prin toate etapele acestui proces de tranzitie si de a ajunge la finalul lui, la Podul de Flori cu gratie si demnitate. Un dar pe care il ofer la randul meu pentru a aduce bucurie, liniste, siguranta si incredere tuturor: celor care pleaca si celor care raman…

Sa fii alaturi de cineva, sa oferi asistenta, intelegere, compasiune si iubire unei persoane care este pe cale sa tranzitioneze sau care a facut-o deja este un dar minunat pe care ti-l oferi in acelasi timp si tie insuti. A respira constient alaturi si impreuna cu cineva care nu se mai afla pe aceste taramuri fizice este o experienta unica, care nu poate fi comparata cu nimic altceva…

Ei bine, am ajuns si la sfarsitul acestui articol… iar tu poate iti spui: “A fost o poveste interesanta dar de ce as crede ceva din tot ce s-a scris aici? Imi poate spune cineva daca este adevarat sau nu?”

Adevarul este ca … Nu! Nimeni nu poate face asta….

Nimeni, in afara de Tine, de Esenta ta, de Sufletul tau! Raspunsul nu il vei gasi in alta parte ci doar in tine insuti!

Stai cu tine o clipa, inchide ochii si … simte. Observa ce simti… Orice simti este potrivit pentru tine in acest moment. Unora, aceasta poveste nu a facut altceva decat sa le confirme ceea ce, intuitiv stiau deja! Si anume ca Moartea nu este altceva decat Viata dupa Viata!

Modul in care parasesti Pamantul va determina experientele tale ulterioare, pe celalalte taramuri, dar va determina in egala masura modul in care ulterior te reintorci pe Pamant. Nasterea este o alegere constienta. Viata este o alegere constienta. Moartea este o alegere constienta. Deci, cum alegi sa te nasti? Cum alegi sa traiesti? Cum alegi sa mori? Tu decizi!

Dar fie si numai citind aceste randuri, fara a dori sa simti sau sa afli mai multe despre acest minunat, inaltator si eliberator proces de tranzitie, relatia ta cu moartea nu va mai fi niciodata aceeasi…

Acesta este darul meu catre voi, cititorii. Aceste seminte ale claritatii pe care le-am sadit prin intermediul acestor randuri. Este alegerea voastra daca ele vor rasari, vor creste si se vor transforma in constiinta pura, izvorata din increderea deplina in voi insiva.

Articol publicat in nr. 4 al Revistei Noii Energii “You as God” (2008). Desene de Andreea Corneschi.

* Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor! Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.