Indrazneste sa fii Liderul dimensiunii in care traiesti!

In ultima vreme simt ca ceva foarte profund se intampla in mine, ceva legat de Omul, umanul care sunt. Cand am sa pot pune in cuvinte exact despre ce este vorba am sa va spun, ca de obicei, in emisiune. Dar pana atunci va dau un indiciu ca sa va faceti o idee si…. cine stie ce poate urma?

Mult timp am crezut – tot auzind despre „a-ti invita sufletul sa participe la viata ta” – ca trebuie sa-i permiti sufletului sa devina liderul vietii tale, pentru ca sufletul „stie mai bine”, are mai multa intelepciune.

Ei bine da, asa este, este mai intelept si are mai multa cunoastere si experienta dar aceasta experienta Noi i-am oferit-o! Noi, aspectele umane ale sufletelor, ale Spiritului, noi am trait si traim aici pe Pamant si experimentam de toate in corp fizic. Daca Noi nu am fi, nici Spiritul nu ar fi ceea ce este!

Sigur, ar fi suveran, sigur ar fi „Eu Sunt Tot ceea ce Sunt” …. adica Ce? Ce? Ce ar fi? Ar fi ceea se numeste un „teoretician” dar nu ar fi un “practician“…

Ar avea idee despre lucruri, le-ar „sti inlauntrul sau” dar nu le-ar trai personal ca experienta. De aceea sufletele ne-au creat pe Noi, dar si planeta Pamant, pentru a avea un loc unde sa experimenteze o energie cu o vibratie atat de joasa incat sa devina materie. Stiu, nu este prea flatant pentru noi si Pamant sa spun asta, dar… asta este (cel putin aceasta este adevarul meu in acest moment :)

Daca tu ajungi un mare om de stiinta, o somitate, ai ajuns acolo pentru ca ai trecut la inceput prin clasa I-a! Asta nu inseamna ca in clasa I-a erai prostut, neinsemnat sau lipsit de valoare. Nu! Pur si simplu nu aveai cunoastere suficienta. Cunoasterea se acumuleaza din experiente asa ca pentru a deveni „inteleptii” de astazi, Spiritul, sufletele au avut nevoie si de aceasta experienta majora, definitorie,aceea de a avea aspecte umane.

Sa traiesti cu pasiune viata pe Pamant este cu totul altceva! Sa simti, sa atingi materia, sa te scalzi in ea sunt lucruri pe care un suflet nu le poate experimenta in starea de „fiinta” eterica. Si atunci am “aparut” Noi. Ne-am manifestat, Sufletul ne-a manifestat pentru a afla cum este sa traiesti intr-o realitate 3D, in materie.

Poftim? Adica cum, sufletul nu stia? Pai daca sufletul nu stie, atunci cine? O intrebare buna, la care raspunsul nu poate fi decat unul singur: Noi!

Noi Umanii suntem cei care stim ce presupune viata pe Pamant. Noi suntem cei care trecem prin tot felul de experiente dificile si provocatoare aici pentru ca sufletul si Spiritul sa dobandeasca cunoasterea si intelepciunea practica, dincolo de cea teoretica.
Noi suntem cei care stim de ce avem nevoie aici pentru a ne indeplini visele cele mai marete, pentru a ne manifesta starea de Maestru intrupat.

Solutia cu „constiinta de masa” sau cu cei dragi sau altii ca lideri ai vietii noastre nu s-a dovedit fiabila. Si nici cea cu Sufletul lider nu va fi diferita pentru ca Sufletul, Spiritul nu Stie, nu intelege necesitatile noastre aici pe Pamant.

Drept urmare e timpul ca Noi sa ne asumam rolul de lideri ai acestei dimensiuni, ai acestei realitati, asta daca vrem cu adevarat sa traim, nu sa ne chinuim sa trecem de fiecare zi ca poate maine o fi o zi mai buna. Replica lui Scarlett O’Hara „Si maine este o zi” nu ar mai trebui sa fie o optiune pentru noi.
Sigur ca maine este inca o zi, dar Astazi este Ziua! Ziua in care noi alegem, ziua in care ne alegem pe noi insine, ziua in care ne manifestam grandoarea, ziua in care ne iubim pe noi insine tocmai pentru ca suntem oameni, ziua in care nu punem pe nimeni mai presus de noi.

Este timpul sa-i permitem Omului sa se ridice la nivelul Sufletului si sa nu mai facem comparatii intre valorile fiecaruia. Sufletul, Spiritul nu ne judeca ci ne iubeste exact asa cum suntem, noi de ce nu putem face asta?
Este timpul sa fim mai mult decat credem ca suntem; este timpul sa exploram potentialele nebanuite ale experientei de „a fi Om”; este timpul sa-i spunem Spiritului clar ce ne trebuie aici tocmai pentru a duce cu usurinta la bun sfarsit procesul de integrare si reunire cu Sufletul; este timpul sa devenim scenaristii, regizorii si producatorii propriului nostru film – Viata noastra in aceasta dimensiune.

Si in final o sa va relatez o experienta personala care sustine ceea ce am scris mai sus, experienta desfasurata in 2004 dar care si-a dezvaluit o alta fateta noua ani mai tarziu, in 2013 (daca vreti varianta mai amuzanta, mai lunga si mai detailata a acestei relatari, va invit sa ascultati partea a doua a emisiunii radio online 28b. „The One who leads the way”)

In anul de gratie 2004 eram un grup de prieteni care exploram cu aviditate tot ce presupune „A fi Dumnezeu”.

Calatoriile interdimensionale, intalnirile si comunicarea cu fiinte din alte dimensiuni erau ceva obisnuit, la ordinea zilei. La un moment dat intr-o astfel de calatorie, am cunoscut o fiinta foarte inteleapta care ne-a dat „nume” tuturor celor prezenti. Numele meu a fost R……a, ceea ce insemna „The One who leads the wayCel care arata calea, cel care conduce” (va rog, nu va intrebati de ce este in engleza, pur si simplu eu comunic in ce limba imi „vine” pe moment; atunci s-a nimerit sa fie engleza :)

Pentru mine a fost si nu a fost o surpriza. A fost surpriza in masura in care la acea vreme consideram ca o alta persoana din grup era mai departe decat mine in ceea ce priveste evolutia spirituala si abilitatile de acest tip. Nu a fost o surpriza deoarece eu, berbec fiind ca zodie, m-am aflat intotdeauna in frunte, am fost mereu un pionier si un explorator indiferent despre ce era vorba. Exact cum berbecul se arunca cu capul inainte si deschide calea, asa fac si eu mereu :)

A trecut un an, timp in care eu nu am mai dat atentie acestui „nume”, iar apoi Andrei a devenit partenerul meu de viata. Chiar la inceputul relatiei noastre, entitatea cunoscuta in urma cu un an ne-a facut surpriza de a reveni printre noi. Nu, nu era o vizita de curtoazie, venise sa-l boteze si pe Andrei ca deh, de acum facea parte din grup…
De data asta mare mi-a fost surpriza sa aud ca numele lui era tot R……a, din nou „The One who leads the way also”!

Anii au trecut, aceste evenimente au ramas niste amintiri scrise demult intr-un caiet, dar acum vreo luna de zile ma trezesc dimineata spunandu-i lui Andrei : stii, cred ca R……a nu era un nume, ci mai degraba un titlu, o functie, un rol.
Cateva zile mai tarziu ascult un channel al lui Adamus St. Germain si la un moment dat aud aceasta propozitie: „You are the leader of this dimension”. oh, asta deja era prea mult! Totul a inceput sa se lege, piesele din puzzle s-au asezat fiecare la locul ei, iar eu am avut o revelatie!

Ce-ar fi daca aceasta este o alta fateta a numelui primit demult si anume ca Eu, Umanul, sunt propriul meu Lider, sunt liderul caii mele si a dimensiunii in care traiesc? Si daca ar fi asa, ce implica asta pentru mine?

S-ar putea pune intrebarea de ce numai noi doi am primit acest nume si ceilalti nu? Nu stiu si nici nu conteaza. Mesajul pe care eu l-am inteles, il pun in practica si vreau sa-l transmit mai departe este,

Indrazneste sa fii Liderul dimensiunii in care traiesti!
Later Edit:  O completare pe care o fac in februarie 2018.

Inainte de redarea experientei, fac o paranteza. Pana la un punct mi-am simtit Sufletul separat de mine, cumva alaturi. De niste ani insa, cand simt Eu sau Suflet le simt “in acelasi loc”. Este greu de explicat in cuvinte de aceea nici nu incerc. Nu imi mai invit Sufletul inauntru, pentru ca este deja acolo si nu doar la nivel de vorbe ci la nivel de traire, de simtire. Asa ca atunci cand Omul sau Sufletul se manifesta, o fac din acelasi “loc”.

Acum vreo doua saptamani am terminat de facut un Dreamwalk, am condus un client pana la Podul de Flori. Cei care fac asta in mod regulat stiu ca de pe Pod tu, Ghidul, fie te intorci instantaneu, fie simti sa mai zabovesti acolo, fara sa stii neaparat ce urmeaza sa se intample si de ce.

Exact asta am simtit si eu. Sa stau acolo, sa respir acolo sa ma bucur pur si simplu, pe un pod gol. Stiam ca urmeaza ceva, ceva deosebit, mai avusesem experiente extraordinare pe Pod. Si la un moment dat s-a intamplat.

Sufletul meu mi-a intins mana si mi-a spus: “Pana acum m-ai invitat tu sa traim impreuna Viata, de acum te invit Eu sa traim impreuna Viata!”.

Fara cuvinte… Abia astept sa vad ce presupune asta!

Ah, la 10 minute dupa ce am actualizat aceste articol am realizat ca primul lucru major s-a si intamplat acum cateva zile. Ascultam muzica si la un moment dat am inceput sa plang in hohote, cum nu mai facusem demult. De obicei simt cu mult timp inainte ca urmeaza sa traiesc o experienta iesita din tipare si de obicei plang serios cand aceasta se intampla. Si abia cand plang, stiu CE se intampla.

De data aceasta n-a fost asa. S-a intamplat brusc, nimic simtit dinainte, doar am trait experienta. Plangand, am realizat ce fac.

Dadeam drumul identitatii de OM! Eliberam OMUL din Mine, nu doar toata existenta mea ca Om ci si multe, multe altele pe care nu le pot defini sau descrie pentru ca nu stiu cum… (si oricum nu conteaza, nu?)

Identitatea “Lucieta” am eliberat-o spontan in timpul unui workshop al CC in Bucuresti, in 2009, pentru ca acum sa trec la un alt nivel de eliberare… Oare ce mai urmeaza?

 

 * Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor! Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 500 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.