Clopoțește!

Clopoteste!

Cu multi ani in urma, cand eram profesoara de fizica in oraselul de munte de care am mai povestit, stateam in gazda la o familie foarte faina, care avea o casa mare si frumoasa, cu suficiente camere incat sa ma primeasca si pe mine la ei.

Am avut libertatea de a-mi alege camera si am ales-o pe cea mai mica.
Atat de mica, incat tot ce incapea in ea era un pat de o persoana, o biblioteca mica, o masuta si evident, soba. As fi putut alege camere mult mai mari, dar acolo m-am simtit eu cel mai bine.

Si in camera aceea de la etaj, cu intrare separata, mi-am trait eu cea mai libera si independenta perioada a vietii mele. Hmm, parca ar fi fost in alta viata… si chiar a fost! 😊

Casa avea trei intrari, una laterala – pe la mine, una principala – pe care nu intra nimeni si una prin spatele casei – pe care circula toata lumea.
Una din placerile mele cand eram acasa, era sa stau pe pragul acestei usi. Puteam sta ore in sir, ascultand brazii din padurea din spatele casei.

Nu conta nici pentru mine, nici pentru gazdele mele ca trebuiau sa treaca peste mine ori de cate ori intrau sau ieseau din casa. Se obisnuisera cu asta, ca de altfel cu multe alte lucruri pe care le-au descoperit, in timp, despre mine.
Stateam acolo cu ochii inchisi si ascultam, ma umpleam, ma bucuram, eram fericita.

Astazi mi-am adus aminte de Atunci…

O casa – alta, o usa, cateva trepte la intrare… O curte, o salcie, un mesteacan si doi pui de brad… Racoare, vant, nori. Miros de foc de lemne, nu stiu de unde… Catelul latra langa mine.

Ma asez pe trepte, inchid ochii si ascult.
Ador fosnetul frunzelor de mesteacan, un clinchet vesel ca de clopot, atunci cand bate vantul … Ador dansul salciei in vant…
Stau suficient de mult asa incat sa aud la un moment dat vantul spunandu-mi: Clopoțește!

Clopoțește ca mesteacanul in vant! Danseaza ca salcia! Canta ca vrabiile! Asta inseamna fericirea! Fii fericire!
Mesteacanul nu ARE, salcia nu FACE, sunt doar fericite si danseaza pe muzica vantului…
Lasa vantul sa treaca prin tine, lasa-Te sa respiri vant… Energia miscarii care te misca…
Stai si Misca-Te! Te iubesc!”

Acum cateva zile, cineva drag imi marturisea ca nu mai stie cum este sa fii fericit.
Ei bine, iata!

Uneori, tot ce ai nevoie pentru a fi fericit este sa asculti vantul, sa-l lasi sa te mangaie, sa-l lasi sa Te miste! Si asculta ce apare…
Asculta-Te, primeste-Te… fericirea este acolo, in Tine! Da-i voie sa iti umple inima!
Nu esti niciodata singur, nu esti niciodata singura!

Fericirea te iubeste, iubeste-o si tu pe ea! 😊

Nota: Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor. Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 300 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.

 

 

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Fill out this field
Fill out this field
Please enter a valid email address.