A inceput Era “Omului”!

Acum un an, la scoala Dreamwalker Life prezentata de Crimson Circle la Sinaia, la un moment dat Adamus a intrebat participantii „la ce mai dau drumul” in ultima perioada. Dupa ce mai multi colegi au raspuns la intrebare, microfonul, tinut de Linda evident 🙂 a ajuns si la mine.
In acel moment nu dadeam drumul la nimic in mod special. Eu dau drumul zilnic la tot, iar lucrurile mai speciale nu se petrec in fiecare zi si nici nu se rezolva peste noapte.
Cu toate acestea raspunsul a venit si m-a luat si pe mine prin surprindere! Desi mai traisem cu cateva luni in urma o experienta oarecum similara, atunci cand imi eliberasem  familia angelica, de data asta trairea era diferita, fara sa pot sa o descriu.

Desi atunci suna putin mai incoerent decat scriu eu acum, dialogul a fost cam asa:
L: “Eu dau acum drumul scopului pentru care se spune ca am fost creati. Stii cum Dumnezeu experimenteaza prin noi si in felul asta acumuleaza cunoastere si intelepciune? Ei bine, la asta dau eu drumul acum, la ideea acestui Dumnezeu si a faptului ca noi suntem aici pentru El/Ea.”

Adamus s-a uitat la mine adanc (cel putin asa mi s-a parut mie atunci) si mi-a zis:
“Asta este interesant/buna”
L: “Stiu ca este interesant, dar te rog sa-mi simti energia pentru ca nu pot pune in cuvinte ceea ce simt acum”
A: “Pot sa iau o parte din raspuns si sa spun ceva despre asta?”
L: “Da, chiar te rog, multumesc!”

Din nefericire pentru mine la acea vreme, Adamus a vorbit despre a da drumul conceptului de D-zeu si religie asa cum sunt ele percepute astazi, iar eu ii tot sopteam usor dezamagita lui Andrei “nu a inteles ce-am vrut sa spun, nu a inteles ce-am spus”.
La acel curs eu am stat mereu in ultimul rand, un rand care continea doar doua scaune, eu fiind la margine. Dupa ce dialogul cu ceilalti s-a terminat Adamus a inceput sa se plimbe prin sala venind agale spre mine si uitandu-se lung in ochii mei. Apoi s-a asezat in spatele meu si mi-a pus ambele maini pe umeri.

In acel moment am stiut. Intelesese perfect ceea ce spusesem. De fapt el chiar intelesese, spre deosebire de mine care simteam ceva dar nu stiam exact de  unde “sa apuc ideea” . Am stiut atunci ca nu era momentul potrivit nici pentru mine, nici pentru ceilalti ca el sa comenteze, sa dezvolte acel subiect.

Si timpul a trecut, 2012 a trecut, iar 2013 aduce pentru mine in fiecare clipa ceva Nou. Nou nou, nu Nou vechi.
Si fiecare bucatica de Nou se aseaza frumos intr-un puzzle in care nu stiu cum va arata tabloul final dar stiu ca va grandios. Grandios pentru fiecare dintre noi.

Dialogul meu cu Adamus de anul trecut nu face exceptie. Acum cateva zile s-a transformat intr-o piesa superba din acest puzzle si s-a asezat la locul ei, iar eu nu incetez niciodata sa ma minunez  de cat de frumos curg si se aseaza lucrurile daca avem rabdare sa se dezvolte si sa evolueze.
Ce proces a inceput acum un an pentru mine? Care este revelatia mea, in perfecta armonie si concordanta cu tot ce am simtit si mai ales, am manifestat continuu de la inceputul acestui an?

Dar pana la raspuns, o alta experienta, o alta piesa din puzzle.
Eu locuiesc intr-un cartier al Bucurestiului greu incercat in ultimul an. Fara vreo aluzie la nimeni si nimic, acest cartier s-a transformat intr-un experiment al celor care vor sa vada cat de mult pot intinde coarda fara sa se rupa. Si au intins-o… si nu s-a rupt inca.
Pe scurt, avem in cartier un parc frumos, insuficient pentru cati suntem in zona, dar cochet si plin de verdeata. Ei bine, de pe o zi pe alta, fara a fi nimeni intrebat si anuntat, parcul s-a inchis pentru „renovare”. La propriu. A inceput un proces de genul „Extreme makeover, park edition” 🙂  in care o luna si jumatate nu s-a intamplat nimic… S-a distrus rapid tot iar apoi s-a … stat!

Am sa ma opresc aici asupra trairilor mele interioare din tot acest timp. Ca om care lucrez cu mine insami de mult timp, de multi ani, sunt perfect constienta de aspectele mele si de momentele cand ele se manifesta. Am integrat mult si am ajuns in mod natural la starea de „totul e perfect asa cum e” (nu tot timpul, dar mare parte din el).

Ei bine de data asta insa, de cate ori treceam pe langa parcul gol si inchis in care nu lucra nimeni, pur si simplu ma umplea o stare de revolta si furie pe care cu greu reuseam sa o potolesc. Evident, simteam atat furia si frustrarea celor din cartier cat si nemultumirea mea proprie, dar era mai mult si mai adanc decat atat, astfel ca intrebarea „ce se petrece cu mine?” era inevitabila.

Am inceput sa observ aceste aspecte, sa vorbesc cu ele si usor, usor mi-am dat seama ca eram revoltata pentru ca nu ma intrebase nimeni nimic, se trecuse cu bocancii peste demnitatea mea de Om, peste dreptul meu de a alege si a decide pentru mine. Ma auzeam repetand la nesfarsit in gand „Ajunge, destul, pana aici, Stop!”.
Stiu ca nu pare a fi ceva nou, ca ne simtim asa mereu pentru ca deseori se iau decizii in numele nostru. Cu toate acestea, eu va asigur ca pentru mine era ceva cu totul nou. Ce anume? Energia!!

Avem un vocabular si un limbaj limitat care nu ne permite sa exprimam prea clar starile pe care le traim, dar energia nu minte si nu inseala. Este extrem de clara, trebuie doar sa avem rabdare sa o „traducem” si sa o punem in cuvintele care redau cel mai autentic experienta.
Energia acelei stari de revolta, de furie, era cu totul noua si incet, incet a aparut legatura cu tot ceea ce se intampla in interiorul meu de la inceputul anului.

Vorbind cu Andrei zilele trecute despre un eventual subiect pentru emisiunea radio, m-am auzit spunandu-i „Stii, noi am intrat anul acesta in Era Omului, a „Fiintei intrupate”!

Desigur, stim cu totii ca acum ne aflam intr-o era a Noii Energii care a inceput odata cu saltul cuantic din septembrie 2007. In ceea ce ma priveste este doar o fateta a acestei ere. O alta fateta pentru mine este cea a Noului care a inceput dupa decembrie 2012. Daca ma intrebati de ce fac diferenta intre Noua Energie si Nou nu pot sa va raspund, insa in ultima vreme eu ma exprim diferit in functie de context si stiu ca exista diferente mici intre ele, dar exista.

Ei bine, tocmai am descoperit o alta fateta a acestei ere si anume aceea a „Omului” sau mai bine zis a „Fiintei intrupate”!

Din spusele tuturor, mai ales a celor din alte dimensiuni, din dorinta de a se descoperi si cunoaste pe Sine, Dumnezeu s-a „spart” in milioane de bucati – sufletele nostre – care au inceput fiecare sa traiasca varii experiente. Toata intelepciunea, toata cunoasterea acumulata in urma acestor experiente se aduna intr-o baza de date universala, in constiinta Spiritului.

Lucrurile au evoluat iar ingerasii, noi, am creat acest loc de joaca numit Pamant unde ne-am jucat (si o mai facem inca) de-a fiintele intrupate (nu spun oameni pentru ca pana la a ajunge in forma de astazi, umana si standardizata, am trecut prin multe alte faze) pentru ca Spiritul sa-si extinda constiinta si in energia condensata, transformata in materie.

Cu tot respectul de rigoare, dar eu m-am simtit in ultima vreme ca un cobai! Primul aspect 3D al sufletului meu a fost creat cu acest scop, de a servi Spiritul, dar apoi am intrat in acest tavalug repetat al incarnarilor…

Ei bine, eu am decis acum sa spun Stop! Cum la ce? La a mai fi cobai. Am decis ca sunt perfect capabila si in masura sa decid pentru mine, pentru Omul care sunt. Drept urmare eu dau drumul acum, in mod constient, scopului pentru care am fost creata!

Imi sunt profund recunoscatoare pentru darul pe care mi l-am dat dar de astazi inainte traiesc experiente numai pentru mine si incetez a mai fi in serviciul cuiva, chiar daca este vorba de Spiritul insasi!

De astazi imi revendic statutul de Om si imi asum rolul de Lider al acestei dimensiuni !

De aceea pentru mine aceasta Era este in egala masura Era Noii Energii, Era Noului si Era Omului. A Omului Nou care este mandru si isi traieste cu demnitate conditia de Om; a Omului care nu este, nu se simte si nu se pune mai prejos de Suflet sau Spirit; a Omului care se asuma pe Sine.

Acesta este desigur un adevar. Al meu. Nu trebuie sa fie si adevarul vostru. Adevarul vostru il simtiti singuri, nu vi-l spune si nu vi-l impune nimeni.

Dar… daca vi se umple inima de emotie la citirea acestor randuri, atunci da, acesta poate fi si adevarul vostru;
Daca simtiti o opozitie puternica si negati cu putere tot ce am scris mai sus, atunci da, acesta poate fi si adevarul vostru;
Daca totul va este perfect indiferent si nu va misca nimic, atunci acesta nu este adevarul vostru, cel putin nu in acest moment.

Puteti asculta in detaliu ce am impartasit despre acest subiect in emisiunea radio „Era Omului”.

Nota: Acest articol este protejat de legea drepturilor de autor! Orice preluare a conținutului se poate face doar în limita a 300 de semne, cu citarea sursei și cu link către pagina acestui articol.